TREABA
poezii
Bunurile sunt toate lucrurile cu care se poate face ceva sau care sunt undeva. Restul sunt lucrurile. Bunurile au următorul fel de viaţă. Sunt făcute din lucruri s-au bunuri şi se întorc înapoi în lucruri sau se preschimbă în alte bunuri. De bună seamă, vorbim despre viaţa lor, ca lucru serios care se poate spune despre ele, cu dosebire de fiinţare care seamănă în sufletul nostru îndoiala. Un lucru mai bun decât moarta şi nefolositoarea îndoială este bănuiala, care se face pe cheltuiala sufletului şi aduce mereu un câştig. Bunurile nu sunt un câştig pentru că mereu le poţi pierde. Aşa că nu te încrede în cei ce-ţi vorbesc fără să bănuieşti ceva la mijloc.
Bunurile sunt de câteva feluri. De mărime, cele bune la gust, cele apucătoare, rapidele, cele care lucrează, cele care nu se mişcă iar apoi cele din încrengături. Mai demult, omul îşi ducea copilul la capătul întinderii lui de pământ şi-l bătea acolo, pentru ca să ţină minte copilul unde e hotar. Pe tine te-au bătut când ai fost blestemat la şcoală ca să ţi minte. Toate bunurile sunt însoţite de o bătaie cumplită şi alte treburi uşor de făcut căci prin firea lor sunt la îndemână.
Toate bunurile se ţin în acelaşi fel. Se mută la tine atunci când faci rost de ele şi stau o vreme. Sunt înconjurătoare şi îndeamnă la ele. Nu trebuie să te fereşti dar nici să fi cumpătat pentru că bunurile nu sunt ale cumpătării.
Când consumi un bun, felul în care este făcut se desprinde de pe el iar bunul e liber de puterea ce-l ţine la un loc. Atunci se pierde, sau se risipeşte, după pofta inimii tale. Aceste fapt nu este important, dar poate fi spus căci învaţă cum ajung bunurile la pieire şi gândul rău cel purtăm.
Maşinile
Toate bunurile cauzatoare sunt de trebuinţă pentru că fac totul în ordine. Adică fac bunuri şi sclipesc. Maşina se repetă de atâtea ori deodată, incât se află într-un permanent leşin. Din această cauză par proaste şi sunt foarte greu înţelese de către cei care le privesc.
Însă maşinile sunt ceva ruşinos, iar oamenii s-au obişnuit să le trateze. Maşinile unelte fac lucruri şi bunuri, merg încolo şi-ncoace, iar la sfârşitul zilei ne trezim despuiaţi şi lipsiţi de putere. Maşinile au început să facă toată oboseală de care era nevoie iar nouă nu ne mai rămâne decât să le cercetăm beculeţele.
Ele au apărut la cerere. Atunci cererea a fost atât de mare încât a depăşit-o cu mult, iar omul nemaiavând încotro le-a făcut la cerere. Asta nu mai poate fi oprit acum prin mijloace tradiţionale.
Nu există decât două feluri importante de maşini. Cele care se strică şi cele care nu se strică. Oricât ai incerca să le consumi sau să le risipeşti, nu vei putea decât să le strici sau să le pierzi unde se vor strica. Unele maşini se poate strica de la sine fără nici cea mai mică importanţă. Cele care nu se strică nu au o putere atât de mare şi de aceea sunt folosite numai pentru captare.
Maşinile sunt întotdeauna prezentate în cele ce urmează precum şi la expoziţiile de maşini. Asta le face puţin mai durabile. La maşini se dezvăluie foarte uşor mecanismul, ceea ce nu poate decât să bucure pe toată lumea.
O maşină stricată poate fi întotdeauna dusă la reparat, dar pe această cale nu se va mai putea întoarce niciodată. De aceea, toate bunurile de felul maşinilor trebuie privite cu un mare dispreţ tocmai pentru a sublinia caracterul de lumină al becului.